Fields of gold

Anunțuri

Prima cursa

Vineri seara, in drum spre club. Ma urc intr-un taxi, ii zic adresa si ma cufund in atmosfera calda si linistita, in intuneric, doar eu si gandurile mele. „La ora asta in club?” ma intreaba el. „La dracu, asta imi lipsea un taximetrist cu chef de agatat!” – „De ce, e devreme?” zic cu voce tare, pe un ton care descuraja catogoric orice continuare a conversatiei. Ulterior, pufnesc nervoasa cand vad ca baga adresa pe GPS. „Mai bine ar invata Bucurestiul, daca tot s-a facut taximetrist, decat sa streseze clientii cu intrebari idioate” gandesc in continuare.

Ajungem la destinatie, cursa face 9.8 Ron. Imi cere un leu schimbat daca am. „Ia uite, cere si bacsis” gandesc, deja un sac de nervi. Ii dau 11 lei. Imi da 10 lei rest.

„Sunteti prima mea clienta! Abia m-am apucat de taximetrie, 1 leu e pentru noroc!”

I-am lasat si bonul, drept amintire.

10 lucruri nu-mi plac la mine – editie noua (WTF?)

Am mai scris un post acum ceva timp (un an, doi? :s ) Nu ma stiu exact, insa intre timp consider ca lista s-a updatat, asa ca am nevoie de noi semnale de alarma. Scriu asta nu pentru ca vreau sa ma „laud” cu fixurile mele, ci pentru mine, pentru a-mi aduce aminte de ce ma urasc in unele zile si nu mai vreau sa imi vorbesc cateva zile dupa. In fine, sunt multe chestii, insa o sa incerc sa fac un „top 10”, cu cele mai grave abateri.

Deci, pentru mine, a se citi cand o iau pe „aratura”:

1)  sunt impulsiva. Muuult prea impulsiva. Vorbesc de cele mai multe ori inainte sa gandesc, iar daca mai am si un pahar in plus la bord, atunci Cel de Sus sa ne protejeze pe toti (inclusiv pe mine). God, si cat pot sa dau cu bata in balta in momentele astea. De cele mai multe ori (cam in 99% din cazuri), dupa ce gura mea a vorbit fara permisiune, mintea mea sta multa vreme dupa si se intreaba : WTF?????

2) sunt incapatanata. Daca imi pun in cap ceva, nu ma las. Chiar daca lupt pentru o cauza pierduta (si ridicola – mintea inca se intreaba WTF??)  eu merg pana in panzele albe. Si chiar si atunci, cand barca s-a scufundat cu marinari cu tot, eu inca ma ambitionez sa o readuc la suprafata. Macar sub forma de fantoma.

3) am un orgoliu mult prea mare (stiti vorba aia: prostul nu e prost destul…?  Ei, din cauza mea au inventat proverbul asta. ) Problema majora nu ar fi orgoliul meu nemasurat, ci momentul in care ma paraseste. De obicei, momentul asta se asociaza cu paharul in plus de la punctul 1 si cu incapatanarea de la punctul 2. Deci, tradatorul, isi gaseste cele mai „bune” momente!!!  Dupa momente din astea de abandon, cand el revine, mintea mea se intreaba, inevitabil: „WTF???? Pai ori suntem chineji, ori nu mai suntem??”

4) sunt „control freak”. Trebuie mereu sa planific in detaliu orice detaliu minor al existentei mele (si ce e mai grav si al existentei celor din jur). Chestia asta are radacini foarte adanci si daca restul se pot educa (cu forta eventual, prin muscarea limbii) asta e foarte greu de tinut in frau. Desi sunt impulsiva, si pot sa ma trezesc azi ca vreau sa merg la Sibiu, de ex, pentru cine stie ce chestie, nu plec chiar asa, fara un plan. Trebuie sa analizez in cele mai mici detalii ora, cand, cu cine, de ce, ce facem acolo, cand ne intoarcem, etc….Daca imi muti un lucru de pe birou observ imediat si ma enervez (aviz femeii de serviciu de la birou x(  ) Pe de alta parte, la mine in sifonier este o dezordine totala (insa daca imi aranjezi dulapul, fac urat). Intrerup oamenii cand vorbesc, pentru ca deja stiu ce vor sa imi spuna, si mi se pare ca o spun intr-un mod dezorganizat. Nu pot sa dorm daca perdeaua nu e aranjata la fereastra (o vad din pat si ma calca pe nervi). Samd. Aici pot continua la nesfarsit…

5) am ticuri nervoase: imi rod unghiile, imi smulg fire de par din cap, rod capete de pixuri, creioane, tot ce prind. Asta se rezolva daca am alte chestii cu care sa imi umplu gura: seminte, alcool, tigari…

6) sunt foarte sensibila, in ciuda cinismului meu. Ma afecteaza orice cuvant rau, orice actiune impotriva mea. Sunt constienta ca unele chestii nu sunt personale, ca unii oameni asa sunt ei, ca exista invidie, etc. Dar daca ma ranesti chiar si cu un cuvant, ma ranesti. Rau! Pana la sange! Si nu te uit. Pentru ca…

7) sunt razbunatoare. Nu uit nimic. Si ce e mai rau, pentru linistea mea in special, nu pentru cei care imi fac rau, nu iert. Niciodata!

8 ) sunt nehotarata. Azi vreau ceva, maine ma razgandesc. Sau tot azi, peste o ora. Asta ar putea fi un subpunct la primul, cel cu impulsivitatea. Mi se intampla de multe ori sa ma hotarasc brusc sa fac o prostie (de cele mai multe ori doar prostii se nasc asa brusc, in mintea mea) apoi control freakul din mine preia conducerea si se naste o dezbatere intre mine si mine, din care tot eu pierd.

9) nu stiu sa iubesc. In speta, nu stiu sa ma iubesc pe mine insami. Daca as sti, nu as mai avea problemele astea.

10) sunt nemultumita de mine. Punct. Aici voi introduce un citat dintr-o carte citita la recomandarea Ritei(mersi, Rita :* ), care descrie mult mai bine decat as putea eu scrie despre asta vreodata: „Eu, cel de-acum, am senzatia ca mereu încerc sa devin altcineva. Parca as vrea sa ajung într-un loc nou, sa încep o viata noua, sa dobandesc o personalitate noua. Am facut lucrul acesta de nenumarate ori pana acum. Pana la un punct a fost vorba de crestere, mai departe însa cred ca a fost altceva, ceva care s-ar putea numi schimbarea personalitatii. Devenind un altul, puteam sa scap de ceva care nu-mi convenea si eram absolut convins ca pot face orice atata vreme cît îmi dau silinta. Cu toate stradaniile mele însa, n-am ajuns la nici un rezultat. Oriunde m-am dus, am fost acelasi. Ceea ce mi-a lipsit, n-a mai putut fi niciodata suplinit. Chiar daca peisajul s-a schimbat, chiar daca ecoul celor auzite au fost cu totul altele, eu am ramas aceeasi persoana neîmplinita, imperfecta. Ceea ce îmi lipseste, îmi da o senzatie de foame si de sete nebuna. Nu sunt niciodata capabil sa-mi potolesc o asemenea foame si o asemenea sete. Cred ca sunt, prin definitie, un nemultumit de mine însumi.”

In concluzie…. WTF????