Si vor trai pana la adanci batraneti…fiecare pe drumul lui

tumblr_mg2n4vjTEy1qzikspo1_1280

Asta e finalul unei povesti de iubire cum poate au fost, sunt si vor mai fi multe altele. Nu e nimic deosebit aici. Nici sentimente, nici concepte, nici intamplari. S-a intamplat, asa cum li s-a intamplat multora. Fata a cunoscut baiatul, fata s-a indragostit, el a fost putin flatat, putin interesat, dar putin mai mult luat. Asa ca nu avea cum sa mearga mai departe de aici. El isi iubea sotia, copilul, si avea de gand sa ramana asa, insurat si cu copil, deci fata nu avea ce sa faca decat sa se resemneze si sa mearga mai departe. Numai ca fata nu a putut merge mai departe. A continuat sa il iubeasca, de la distanta, respectandu-i decizia, casnicia, respectandu-l pe el pentru ca era atat de dedicat familiei lui. Si asa, au trecut 6 ani, ani in care fata s-a multumit cu firimituri: o privire, un zambet, un sarut, o noapte. Atat si nimic mai mult.

Iar dupa 6 ani, ea a primit socul vietii ei, cand el s-a afisat public cu alta. Nu sotia, ci o alta, pur si simplu. Dintr-o data, fara nici un preaviz, toata loialitatea lui fata de familie disparuse. Si a si avut tupeul sa recunoasca asta in fata ei cand ea, inca in soc, inca nestiind cum sa reactioneze, daca sa taca si sa nu zica nimic, sau sa inceapa sa tipe si sa ii reproseze tot timpul pierdut aiurea, si modul in care a continuat sa ii dea sperante, fara sa aiba curaj sa ii spuna in fata ca de fapt, nu era chiar atat de demn si loial cum a parut, ci…nu era ea aceea care sa il determine sa faca acel pas – cum spuneam, ea, inca nestiind cum sa reactioneze, l-a intrebat calm, daca e ceva serios. Si el, foarte senin: Time will tell! What the fuck? Si atunci, tot calmul ei calculat, toata stapanirea de sine s-a dus pe apa sambetei si i-a strigat ce ar fi trebuit sa ii strige de ani de zile. I-a reprosat lipsa de curaj, duplicitatea, si cruzimea de a o tine in sah atata timp, desi stia ca nu avea sa ii acorde niciodata o sansa.

Acum e totul clar. Si de-acum, fiecare merge pe drumul lui. Ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, Ca si cum ar fi posibil!

Like a virgin

Uitasem de asta! :))) Astazi la consult, doctorul m-a intrebat, in incercarea lui de a ma diagnostica, daca sunt virgina. Oare ce m-o fi dat de gol? Privirea inocenta sau varsta adolescentina? Si virginitatea e un simptom de boala mai nou? :)))

Mens sana in corpore „not so” sano

med

Se pare ca intr-adevar nu le poti avea pe toate. Daca esti sanatos fizic, poti avea probleme cu psihicul, daca ai succes la munca, la capitolul dragoste stai praf si tot asa. Cel putin asta pare sa fie cazul meu… Am succes la munca si psihicul meu e in toane bune, deci prin deductie…

Mai nou am probleme de sanatate, ceea ce nu am prea avut in viata mea si e foarte frustrant sa ai ceva ce nu poti controla si mai ales sa nu stii exact ce ai. Eu am o adenopatie cervicala si claviculara de vreo luna de zile, pe care initial am diagnosticat-o eu personal ca fiind o simpla intindere de muschi, datorita stilului meu sucit de a dormi. Dar cand am descoperit ca de fapt nu muschii ma dor, ci mi s-au umflat ganglionii de la gat cat niste nuci, am intrat in panica, si am considerat ca am nevoie si de o a treia parere. Inafara de a mea. Si de a lui Google, care spune ca ganglionii astia pot fi semn de tot felul de boli, de la o simpla infectie, la cancer, HIV si alte minuni.

Asa ca de cateva zile umblu din doctor in doctor. Generalistul m-a trimis la hematolog, care m-a trimis la boli infectioase, care doctor m-a trimis la analize si ecografii. Sunt inca pe drumuri, asa ca nu am terminat cu doctorii si sunt deci, inca de parte de diagnostic.

O veste buna totusi! Cu ocazia asta, mi-am facut o radiografie la plamani, dupa 15 ani de la ultima. Eram ingrijorata in ultima vreme, pentru ca m-am procopsit cu o bronsita tabagica de vreun an de zile, care nu ma lasa deloc, indiferent de cate tratamente am facut. Am asteptat cu inima cat un purice „poza”, asteptandu-ma ca din clipa in clipa sa intre doctorul pe usa cu o mina cenusie si cu un diagnostic grav de genul „Lasa-te de fumat!” E bine, plamanii mei sunt in regula! Uraaa!! Am sarbatorit cum se cuvine, cu o tigara, fumata imediat ce am iesit din clinica.

 

 

Failed! Please, try again!

pic

Acum cateva saptamani, am avut stralucita idee de a-mi schimba parola la mailul de yahoo. Mi s-a parut mie ca e timpul sa o schimb, pentru ca hackerii sigur vor sa imi sparga contul si sa imi citeasca newsletterele de la diverse site-uri de reduceri. Ideea e ca am acum am o parola sigura. Atat de sigura, incat nu imi aduc aminte care e. Singura metoda prin care pot intra acum pe mail e de pe mess, unde mi-a ramas parola memorata, atunci cand am schimbat-o. Si nici nu pot sa o schimb, pentru ca imi cere parola curenta :)) Intelegeti dilema?

Ma intrebam…

O vorba din popor spune ca un pahar spart din greseala e semn bun. Eu de anul nou am rasturnat paharul cu sampanie. Daca doar am varsat bautura, dar paharul a ramas intreg, desi a cazut pe parchet, oare se mai aplica faza cu norocul? Sau inseamna ca am pahare foarte rezistente? :)) Poate e modul prin care soarta a facut misto de mine „Sorry, sucker, better luck next time!”

Pana una alta, am irosit bunatate de Moet, deci asta clar e ghinion!