Din seria „Aventurile telecomenzii mele”

Dupa ce, acum cateva luni, a facut un ciclu complet in masina de spalat, astazi a zburat de la etajul 8. Bineinteles, era tot in cuvertura de pe pat, pe care nu m-am obosit sa o verific, inainte sa o fac pachet si sa o scutur pe geam. Culmea, mititica de ea inca functioneaza. E ca in reclama aia: Rezista…si rezista…si rezista! :))))

33

33

Hai, la multi ani! Mie. Am ajuns la o cifra interesanta, serioasa, cel putin in buletin. 33 – cifra asta, mi-ar spune despre o alta persoana, ca este cineva in deplinatatea maturitate a vietii, cu o cariera bine stabilita, la casa ei, cu o familie (sot si cel putin un copil de varsta prescolara).

Daca ar fi sa o dau in mistere francmasonice, 33 reprezinta dimensiunea care controleaza interactiunile dintre lumea materiala si cea spirituala. 33 de ani a trait Iisus. Steaua masonica are 33 de raze. Secretul acestui numar face referire la numarul de portaluri prin care sufletul uman circula spre lumea spirituala.

Nu stiu cat de ezoteric va fi anul sta pentru mine, stiu insa deja ca este un an al marilor decizii, al unor intamplari importante in viata mea, mult mai marunta, departe de semnificatii filozofice profunde.

Am zis undeva acum ceva vreme, pe la inceputul anului, ca desi anul e abia la inceput, pentru mine e unul din cei mai prosti ani din viata mea (la rivalitate cu 2007). M-am inselat. Nu este un an prost, este doar unul decisiv in definirea cursului vietii mele. De fapt, anul asta, mi-a facut un bine. Am aflat, in sfarsit, raspunsul la unele intrebari pe care nu am avut curaj sa le pun cu voce tare multa vreme. Si acum, stiind adevarul, sunt in sfarsit, linistita. Anul asta m-a invatat ce inseamna resemnarea. Si desi a avut un gust amar, mi-a facut bine, mi- alinat zbuciumul sufletesc.

Asa ca, hai noroc! Sa ciocnim un pahar pentru acest an, atat de intelept. E binevenit!

P.S. Si totusi, astazi mi-ai trimis mesaj de ziua mea. Nu ai mai facut asta de cativa ani buni, din vremuri demult apuse, cand eu te iubeam si tu, tu ma iubeai si tu. Nu ma pot abtine sa nu ma intreb, de ce? de ce azi? de ce anul asta? de ce acum, dupa ce totul e clar si incheiat?  Dar, refuz sa ma las angrenata in iuresul de intrebari. Pentru ca as cadea din nou in spirala nesigura a sperantelor desarte.  De ce? Oricum, pentru nimic important.