Oral

Intodeauna am urat examenele orale. Mi-aduc aminte ca, la prima experienta din facultate, eram atat de stresata, incat tremuram, am facut o noapte alba, alimentata cu tigari cafea, am tocit ca o tampita, iar dimineata, inainte de a pleca de acasa, am luat un Distonocalm. Pe stomacul gol, si dupa un ibric de cafea i un pachet de tigari, rezultatul nu putea sa fie decat unul singur:  Reset la setarile din fabrica.

Nu numai ca m-am calmat total, dar am si uitat tot ce invatasem. M-a picat cu brio proful, consternat de seninatatea cu care i-am zambit tamp, fara sa pot scoate un cuvant. Abia cand am vazut cum mi-a scris cu pixul, apasat, in carnet, nota 4, am revenit la realitatea crunta si cand am iesit din sala de examen, m-am prabusit plangand nervos pe holul facultatii.

La urmatoarele „orale” , patita fiind, am stiut ce sa fac si ce nu, dar niciodata nu am reusit sa trec peste trac.

Iar anii nu au fost blanzi cu mine la acest capitol, si acum, la job, cand trebuie sa vorbesc in public, desi ma descurc si consider eu, am un discurs coerent si organizat, emotiile fiecarei prezentari imi mananca ani din viata.

Nici nu vreau sa ma gandesc la prezentarea care va incununa finalul cursului pe repede inainte, mai ales ca vor fi toti bosii din companie acolo, de la cei de departamente la GM.

Ce mi se intampla in cursul unei asemenea prezentari:

– am emotii foarte mari, pana incep sa vorbesc

– apoi, dupa ce incep, uit ca am emotii, dar vorbesc tare, mult, ii intrerup pe ceilalti

– sustin sus si tare, cu convingere orice scot pe gura, chiar daca nu sunt sigura de ceea ce spun, sau daca spun vreo tampenie (aparentele conteaza, nu? :)) )

– dupa prezentare, in momentele de singuratate, cand rememorez inamplarile, imi vine sa ii trag palme, si port in dialog intern de genul: Ce dracu a fost in capul tau cand ai zis chestia aia? Puteai sa zici asa…sau asa.. dar tu, nu… trebuia sa spui prostia aia… si etc. Treaba asta imi  mai mananca cativa ani din viata. In ritmul asta, nu ajung la 50 😐

Ca sa nu mai vorbesc de interviuri pentru joburi, ca acolo, unde chiar conteaza, toate cele de mai sus, sunt amplificate pana la niveluri peste limita suportabilitatii.

Anunțuri

De la Google cautare III

google-search

Ca in bancul ala cu papagalul care isi baga ceva in ele de pene, dar faza trebuie comentata, asa si eu, nu ma pot abtine sa nu cometez cateva din accidentele care au avut ca rezultat aterizarea de urgenta pe blogul meu. Renunt sa mai enumar pastele cu ton si lamaie, se pare ca lumea nu mai mananca nimic altceva in ziua de azi. Haideti, fetelor, pe bune, va trebuie reteta pe google sa amestecati niste paste cu o cutie de ton si sa ii stoarceti o lamaie deasupra ??

Deci, eliminand cautarile disperate despre retetele cu paste si ton cu lamaie, raman:

rihanna, pelo corto   – nu sunt rihanna, doar m-am tuns ca ea. Encantada!

te voi ignora– ok, daca asa vrei tu… totusi, unde am gresit?

sunt atat de bine… bine bine ca in sfarsit mi-am facut si eu o familie – well, good for you! si? acum ai venit doar sa te lauzi sau sa ma inviti la nunta?

– i shouldn’t be alive, la un pas de moarte in romana – interesant. Si? cum s-a terminat? Esti inca in viata?

 caii albi pe pereti  – mie imi plac mai mult in natura, pe pajiste, dar daca tu ii preferi pe pereti….fiecare cu gusturile lui

– cum imi schimb rasul – prin imitatie. Incearca sa imiti diverse specii: magarul, de exemplu. Vezi care ti se potriveste cel mai bine.

– ce m-a invatat job ul meu – hmmm, e  o intrebare retorica? Sau ai tema pentru acasa?

 cum sa fac sa mi se vada mai mare resolutia la facebook – ctrl  +  sau o pereche de ochelari

– long distance relationship  – doar daca distanta e mai mica decat lungimea

– crezi in sufletele pereche? – crezi in Mos Craciun?

– ibalgin sau piafen? – depinde, ce te doare? burta sau maseaua?

– exercitii pt indiferenta  – deci fi atent: te duci in in fata oglinzii, la miezul noptii, in pielea goala si strigi cat te tin plamanii: Nu imi pasa! De atatea ori, pana incepi sa crezi. Sau, pana iti suna vecinii la usa.

– primavara intunecata – hai, ca anul asta nu a fost chiar asa de rau.

Hai, ca am ras si azi! :))