Oral

Intodeauna am urat examenele orale. Mi-aduc aminte ca, la prima experienta din facultate, eram atat de stresata, incat tremuram, am facut o noapte alba, alimentata cu tigari cafea, am tocit ca o tampita, iar dimineata, inainte de a pleca de acasa, am luat un Distonocalm. Pe stomacul gol, si dupa un ibric de cafea i un pachet de tigari, rezultatul nu putea sa fie decat unul singur:  Reset la setarile din fabrica.

Nu numai ca m-am calmat total, dar am si uitat tot ce invatasem. M-a picat cu brio proful, consternat de seninatatea cu care i-am zambit tamp, fara sa pot scoate un cuvant. Abia cand am vazut cum mi-a scris cu pixul, apasat, in carnet, nota 4, am revenit la realitatea crunta si cand am iesit din sala de examen, m-am prabusit plangand nervos pe holul facultatii.

La urmatoarele „orale” , patita fiind, am stiut ce sa fac si ce nu, dar niciodata nu am reusit sa trec peste trac.

Iar anii nu au fost blanzi cu mine la acest capitol, si acum, la job, cand trebuie sa vorbesc in public, desi ma descurc si consider eu, am un discurs coerent si organizat, emotiile fiecarei prezentari imi mananca ani din viata.

Nici nu vreau sa ma gandesc la prezentarea care va incununa finalul cursului pe repede inainte, mai ales ca vor fi toti bosii din companie acolo, de la cei de departamente la GM.

Ce mi se intampla in cursul unei asemenea prezentari:

– am emotii foarte mari, pana incep sa vorbesc

– apoi, dupa ce incep, uit ca am emotii, dar vorbesc tare, mult, ii intrerup pe ceilalti

– sustin sus si tare, cu convingere orice scot pe gura, chiar daca nu sunt sigura de ceea ce spun, sau daca spun vreo tampenie (aparentele conteaza, nu? :)) )

– dupa prezentare, in momentele de singuratate, cand rememorez inamplarile, imi vine sa ii trag palme, si port in dialog intern de genul: Ce dracu a fost in capul tau cand ai zis chestia aia? Puteai sa zici asa…sau asa.. dar tu, nu… trebuia sa spui prostia aia… si etc. Treaba asta imi  mai mananca cativa ani din viata. In ritmul asta, nu ajung la 50 😐

Ca sa nu mai vorbesc de interviuri pentru joburi, ca acolo, unde chiar conteaza, toate cele de mai sus, sunt amplificate pana la niveluri peste limita suportabilitatii.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s