Ai grija ce cuvinte imi oferi…

tumblr_mispaxuyp21s6bw9jo1_500_large

Ele sunt primul tau dar. Inca nu te cunosc, iar ceea ce imi spui, imi ofera piese dintr-un puzzle. Si vreau, sper sa fie un puzzle interesant, despre un om care merita cunoscut. Imi doresc ca atunci cand voi termina de completat acel puzzle, sa imi dezvaluie un om frumos.

Cuvintele nu pot fi luate inapoi, odata eliberate. Poate pot fi iertate, in unele circumstante, dar in orice caz, nu vor fi uitate.

Nu ma cunosti. Eu nu uit nimic. Si foarte rar iert cuvintele aruncate gratuit, negandite, rau-voite. Pot sa inteleg ca esti defect si ca asta te face sa fi excesiv de precaut. Dar ceea ce nu pot sa accept este sa imi arunci cuvinte urate, inainte sa stii cine sunt.

In putinele momente in care ne-am intersectat, eu am tacut. Te-am ascultat. Si ai vorbit doar despre tine. Nu mi-ai pus nici o intrebare despre mine. Dar am tacut. Am vrut sa te cunosc. Am adunat piese din puzzle, una cate una. Nu erau toate perfecte, dar promiteau un rezultat ce merita efortul.

Nu ma cunosti. Sunt defecta. Si sunt plina de cuvinte rele care mi-au fost oferite in trecut. Le-am adunat pe toate gramezi-gramezi, incercand sa le matur din suflet, sa le ascund sub covor, sa fac orice numai sa nu le mai vad, sa nu le mai aud ecoul. Dar ele refuza sa se lase alungate. Nu contribui si tu la acea gramada de gunoi. Nu mai am rabdarea necesara sa fac curatanie.

Dar daca tot ce poti sa imi oferi este gunoi, usa mea ramane inchisa. Am deja prea mult inauntru.

Anunțuri

Ochii care nu se vad…nu se uita

top-35-songs-for-the-broken-hearted-1578

Zilele trecuta aveam o revelatie….Dupa multi ani de iubire nebuna, inconstienta, stralucitoare, plina de speranta, curajoasa, o iubire capabila de orice sacrificiu, o iubire cum tu nu vei cunoaste niciodata, pentru ca nu ai vrut-o….o iubire umilita, dezamagita, calcata in picioare, luata in deradere….dupa o iubire care a trecut prin toate starile posibile si a simtit tot ce poate simti un om, si bun si rau…am simtit ca acea iubire s-a terminat. Si-a scurs prin clepsidra timpului ultimul graunte, si pentru prima oara in 10 ani m-am simtit….libera?

Nu te-am mai vazut de aproape patru ani, din acea seara cand mi-ai spus razand ca „Nu exista nici o sansa si nu va exista!”. Si se pare ca e adevarata zicala ca ochii care nu se vad se uita, desi nimeni  nu iti spune dupa cat timp. La mine a durat mai mult decat ma asteptam. A fost si vina mea… o perioada nu am vrut sa te uit. Simteam ca daca fac asta…nu mai ramane nimic din mine. Pentru ca tu ocupai un loc atat de mare in sufletul meu, incat nu mai ramasese loc pentru…mai nimic altceva. Si daca te lasam sa pleci si din ultimul loc in care te mai pastram..desi fizic disparusesi de mult…simteam ca nu mai ramane nimic din mine. Simteam ca nu mai sunt eu, ca nu mai stiu de ce sunt si mai ales, ce sens mai are totul…

Si da, am vrut sa te uit, desi o lunga perioada de timp am fost paralizata. Eu am murit pe dinauntru in acea ultima seara cand ne-am intalnit. Tu m-ai ucis. Am continuat sa respir, sa functionez fizic, dar sufletul meu a ramas in acel bar, ucis pe masa, intre o ceasca de cafea si o bere…Cred ca daca m-as duce si astazi acolo, inca as vedea urmele masacrului.

Zilele trecute, constatam cu mirare, ca gandul la tine nu mai doare cu aceeasi intensitate. Ca viata ta de acum nu mai este doar un reminder ca eu am ramas in urma. Ca si eu ma simt bine, chiar si fara tine. M-am simtit ca un om trezit din coma….dupa 10 ani…in sfarsit, puteam sa respir fara ajutor.

Ha!!! Nu a durat mult….Ochii care nu se vad nu se uita! Doar se mint, in absenta, se consoleaza cu substitute si considera ca totul e bine, pentru ca nu mai e atat de rau ca atunci cand au ars de atatea lacrimi varsate.

Astazi, a fost suficient un mic semn din partea ta. Ochii s-au deschis, iar eu m-am trezit din nou pe acelasi drum, pe care eu credeam ca deja il parcursesem si chiar aveam incredere ca am depasit cu bine obstacolele…Dar m-am trezit tot acolo, in fata aceluiasi obstacol…Tu! A fost ca si cum m-as fi trezit din coma, in acelasi punct in trecut in care eu te iubeam cu aceeasi intensitate, dar cu amintirile de acum. Tu nu mai esti al meu de mult.Viata si-a urmat cursul, tu esti altundeva, si al altcuiva, numai eu am ramas pe loc….Ma plimb intre pacate vechi, si vars din nou aceleasi lacrimi, care au deja gust ranced de atata repetitie….

Vorbesc cu tine, si ma prefac ca nu stiu ca finalul este acelasi…Si ma intreb de ce tot revin in acelasi loc, de ce ma las de bunavoie prinsa in aceasta bucla temporala, in care doar inima mea simte la fel, desi eu am obosit de mult..Si primul meu gand este ca am nevoie sa beau ceva care sa imi amorteasca simturile…Ceva cu gust de uitare…Ceva tare…Mai tare decat sunt eu…

Ma prefac fericita insa in fata ta, zambesc, chiar si atunci cand tu imi spui ca esti fericit cu Ea, mai fericit decat ai fost vreodata.

Iar eu ma fac din nou bucati pe dinauntru, pentru a nu stiu cata oara….sangele iese pe sub usa discret, dar la mult timp dupa ce tu ai plecat deja, ca de obicei….

Dar iti zambesc, iar tu esti fericit si nu stii ca m-ai ucis din nou….