Ce-ar fi fost daca… (ep 1) – „Cosmin” – primii fiori

image4

Povestea:

A fost primul baiat care mi-a atras atentia, din alt punct de vedere decat cel cu care eram obisnuita la 10 ani (frecat cu bulgari de zapada, trantit la fotbal,  tras de codite, imbrancit, si plecat acasa plansa toata). Era singurul baiat din cartier de varsta mea, asa ca, retrospectiv vorbind, nu prea aveam de ales, ceea ce imi ofera acum scuza perfecta. Nu ma mandresc cu prima mea constientizare a faptului ca eu eram fetita si el baiat (refuz sa denumesc „prima iubire de copil” acea harjoneala hormonala a pubertatii care a avut loc atunci).

Cosmin ma scotea din minti. Era dragut cu mine, dar in acelasi timp ii placea si prietena mea cea ma buna, Oana. Nu ma suporta, si facea misto de mine in public, dar pe ascuns venea si ma astepta in scara blocului cu un buchet de liliac – pe care i l-am trantit in cap de nu s-a vazut, inainte sa o iau la goana pe scari in sus, spre casa. Nu puteam sa il sufar, dar totusi ma atragea ca un magnet, orice facea, incercam sa fiu si eu parte din plan, chiar si ca figurant.

El a fost primul baiat care m-a pupat pe buze. Intr-o seara de vara, dupa ce se lasase deja intunericul, intr-o scara de bloc, ne gasisem amandoi acelasi loc de ascuns la „Pitulusul”. M-a luat in brate si mi-a soptit sa tac din gura, chipurile sa nu fim descoperiti. Si m-a pupat. Pe gura. Reactia mea a fost una destul de bizara, un fel de lesin asa, nu ma mai tineau picioarele, si aveam senzatia ca mi-au disparut oasele din maini, pentru ca nu le mai puteam folosi. Mozoleala a fost destul de repede destramata de sunetul unei mingi de fotbal pe care o cara mereu cu el si careia i-a dat drumul in valtoarea pasiunii, care a cazut pe trepte si a distrus magia nou-creata. Ne-am speriat amandoi ca doua potarnichi si am fugit fiecare pe alta parte. In timp, ne-am mai pupat de cateva ori, el a prins curaj intre timp, a capatat experienta, cel mai probabil din povestirile amicilor, pentru ca la un moment dat m-a atacat cu limba intr-un beci de bloc, cand faceam parte din aceeasi echipa si luptam impotriva inamicului cu tubermane confectionate din tevi de plastic, ce functionau cu sageti facute din hartie. Eu am rezistat eroic atacului lui, tinand gura inclestata, asa ca limba lui mi-a mangaiat de zor dantura pana la un moment dat cand eu m-am plictistit si am zis ca vreau acasa. Punctul culminant al povestii noastre a fost cand m-au prins ai mei intr-o seara pe balcon, facandu-i cu mana de la fereastra. Ironia acestei intamplari este ca eu mereu eram vara pe balcon, imi placea sa privesc stelele. Iar el a aflat asta intr-o si si a iesit si el la geam si mi-a facut cu mana intr-o noapte, pentru ca locuiam unul peste drum de altul. Intamplarea face ca parintii mei, fix in acea seara ma urmareau de dupa perdea, sa vada ce face fiica lor in fiecare seara pe balcon. Inutil sa spun ca nu m-au crezut ca eu chiar ma uitam la stele de obicei si ca acel salut a fost o coincidenta si o premiera….

Povestea s-a terminat brusc vreo doi ani mai tarziu, cand eu mi-am cunoscut „prima iubire adevarata din generala”, fratele unui coleg de clasa de-al lui. El a suspinat dupa mine o bucata buna de timp, in zadar insa…

Ce-ar fi fost daca:

Daca ramaneam cu Cosmin, astazi as fi locuit inca in orasul natal. El nu a plecat departe de casa, asa ca am fi locuit fix peste drum de parintii mei. As fi avut trei copii: doi baieti si o fata. Eram invatoare la scoala din oras. M-as fi imbracat asa cum se cuvine sa te imbraci ca un dascal, si as fi aratat acum de 45 de ani. As fi avut 20 de kilograme in plus. El ar fi chelit intre timp, nu mai era pustiul blond si suplu din copilarie. Principala mea preocupare ar fi fost ce sa gatesc maine. Si temele copiilor. As fi fost carcotasa cu privire la metodele pedagogice ale dascalilor copiilor mei. Si as fi schimbat retete cu alte mame la magazinul de la parter. Nu as mai fi fost indragostita de Cosmin, pentru ca in timp s-a delasat, s-a ingrasat, parul i-a parasit scalpul si ar arata ca un Nene caruia ii dadeam „sarut mana” acum 10 ani. Iar el ar fi dat din ce in ce mai rar pe acasa, pentru ca s-a saturat de galagia copiilor si de cicaleala mea, si ar fi ramas in timpul saptamanii in orasul in care lucreaza, venind doar in weekenduri, chipurile sa economiseasca timp si bani. Salariul lui ar fi inceput si el sa dispara pe drum, asa ca la familie ar fi ajuns doar resturi. Si ar fi avut multe amante, despre care eu as fi aflat, pentru ca este un oras mic. As fi facut scandal, s-ar fi lasat cu bataie, m-as fi dus la mama cu ochiul negru si cu copiii, si as fi devenit o mama divortata cu trei copii, locuind cu parintii intr-un apartament de doua camere.Parintii mei ar fi fost multumiti ca ma au aproape, ar fi fost incantati de nepoti, iar eu as fi fost o mama si o gospodina decenta, avand-o pe mama aproape, ca mentor.

Viata mea ar fi fost una obisnuita, fara aventuri nemaipomenite, fara framantari sufletesti prea mari sau prea multe si as fi imbatranit inconjurata de copii si mai tarziu de nepoti. O viata medie, la fel ca a multor alte femei din micul meu orasel natal.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s