Ce-ar fi fost daca… (ep. 2) – Florin – primul „Bad boy”

ac3b143d8afb7bb7cf94e152e795d7d2.jpg

Povestea:

Pe Florin l-am cunoscut la ziua de nastere a Oanei, rivala mea la inima lui Cosmin. Din pacate, s-a dovedit a fi si rivala mea la inima lui Florin, dar asta a fost sa fie..Pierderea mea, la acea vreme. Era brunet. Era smecheras. Era un scumpel. Si avea un zambet din coltul gurii, cu gropita in obrajor, care m-a cucerit instant. Ne-am jucat jocul cu „Sticla” la acea petrecere. Primul meu joc de acest gen. Da, ala in care stateam toti in cerc, invarteam o sticla si trebuia sa te pupi cu cel in dreptul caruia se oprea. Si toti se rugau sa se opreasca in dreptul persoanei dragi. Foarte amuzant si interactiv! M-am pupat si cu cateva fete atunci, dar pe vremea aia nu avea conotatia din ziua de azi. Nu stiam noi ce e aia…! M-am pupat de vreo doua -trei ori cu Florin atunci…Prima oara cand a trebuit sa facem asta, m-a tras in bratele lui, m-a lasat pe spate dramatic, si mi-a tras o ventuza de m-a zapacit pe loc. Smecheras, dupa cum spuneam! Era un pusti, dar avea instincte bune.

Dupa acea petrecere, faceam totul sa fiu mai aproape de el. Eram in acelasi an la scoala, aveam clasele pe acelasi coridor si imi aduc aminte cu cata emotie asteptam pauzele, doar ca sa il intalnesc pe hol. Eram mereu cu ochii pe el, in ziua de azi acest comportament m-ar defini ca „stalker” – fara internet si telefon, pentru ca nu existau pe vremea aia. Decat telefon fix, dar nu aveam nici d-ala pe atunci. Asa ca trebuia sa muncesc din greu ca sa stiu pe unde umbla, cand, cu cine.

Si acum mi-aduc aminte ce fericita eram cand observam ca si el ma priveste, iar cand imi zambea eram deja euforica. Cu un zambet imi facea toata ziua. Daca cumva se intampla sa ma atinga, in trecere pe culoarele scolii, ueori din intamplare, iar alteori o facea intentionat, ca sa ma tachineze, deja nu te mai intelegeai cu mine, ziceai ca sunt lovita de streche.

Florin avea un frate, mai mare cu doi ani, care era in clasa cu Cosmin. Iar fratele lui s-a indragostit de mine. Acum privind inapoi, cred ca Florin nu prea a avut de ales, ca frate mai mic, decat sa stea departe de mine cat putea, ca sa ii faca lui loc, dar din pacate…inima vrea ce vrea nu ce i se ordona. Imi pare rau pentru Sorin, dar mie mi-a placut fratele lui.

Intr-o zi, m-am dus la el acasa, iar pe scara m-am intalnit cu tatal lui care tocmai pleca de acasa si mi-a dat cheia intr-un mod foarte natural si mi-a zis sa ma duc si sa intru. Eu am batut la usa, pentru ca eram fata bine crescuta si Sorin a deschis usa.

„Ce faceti?” – l-am intrebat

„Bine, ne uitam la un film, intra!” – a zis el.

„Cu cine?” – am intrebat eu, si ceea ce am vrut sa intreb era „Cu cine sunteti?”

„Cu Jackie Chan!” –  a raspuns el candid.

„Aaa, daca aveti musafiri, mai bine plec, nu vreau sa deranjez!”  –  si am luat-o la goana pe scari in jos, inainte ca el sa aiba timp sa mai spuna ceva.

Pe drum, mi-am dat seama ca a fost o problema de comunicare, ca eram prea surescitata si speriata de curajul meu de a ma duce la el la usa, si Bruce Lee a rezonat in capul meu altfel si a luat prezenta fizica a cuiva acolo, strain, dar care ar fi fost martor la curajul si rusinea mea, dar era prea tarziu sa ma intorc, ma facusem deja de ras.

Parintii lui Florin erau prieteni buni cu parintii Oanei, asa ca ei doi se intalneau des, isi faceau vizite, si s-au apropiat mult. Eu incercam sa tin pasul, m-am autoinvintat acasa la ea sau la el cand stiam ca se intalnesc, dar cam degeaba…Lui ii placea mai mult Oana.

Lucru pe care l-am aflat intr-un mod foarte neplacut intr-o zi, cand a fost ziua clor doi frati. Desi de varste diferite, erau nascuti la o zi sau doua distanta, calendaristic vorbind, prin ianuarie – si se sarbatoreau impreuna. Ca sa ajung la acea petrecere, am mintit-o pe mama ca ma duc la ziua unei colege de clasa. Nu mica mi-a fost surpriza cand le-am dat cadoul, pe care il pregatise mama, si printre dulciuri au scos din punga o pereche de sosete albe, crosetate, cu ciucurasi, de fete. Deh, mama pusese acolo si o piesa de rezistenta, ar fi fost cadoul perfect pentru o fata…!

Normal ca era si Oana la acea petrecere, si la un moment dat, in timp ce mancam, mi-a cazut cutitul sub masa, si cand m-am bagat acolo sa il recuperez, am avut ocazia sa il vad pe Florin, cu Oana in brate, ascunsi sub masa, pupandu-se de zor…Kodak moment!

Am plecat plangand. A fost prima oara cand mi-am simtit inima rupta in piept. Senzatie noua si mai rea decat orice traisem pana atunci.

Acela a fost momentul cand m-am retras din lupta. Am renuntat. L-am iubit in continuare, pana am plecat la liceu, au fost doi ani lungi si grei, dar nu mai alergam dupa el. Ma umilisem indeajuns pentru varsta frageda pe care o aveam. Nu am cedat nici cand m-am intalnit cu mama lui, care mi-a zis sa incerc sa il fac si pe Florin sa fie la fel de bun la scoala precum eram eu. Mi-a gadilat orgoliul, am suspinat in batista, gandindu-ma la cat de crud este Universul, dar nu a mai fost sa fie nimic dupa asta.

Ani mai tarziu, cand eram in primul sau al doilea an de liceu, si cand eu trecusem deja de mult peste prima inima zdrobita din viata mea, Florin m-a vrut inapoi. Am aflat prin cunostinte comune despre schimbarea lui de sentimente, dar era prea putin, prea tarziu…Un laitmotiv in viata mea, asa cum aveam sa descopar de cateva ori mai tarziu in viata.

La liceu l-am cunoscut pe Marius. Cel care avea sa imi defineasca urmatorii 15 ani din viata.

Ce-ar fi fost daca…

Daca as fi ramas cu Florin, vad o imagine destul de clara a mea, care seamana mult cu Peggy Bundy: colanti cu imprimeu de leopard, tocuri de 15, coafura infoiata, doar decolteul ar fi fost mai putin generos, ca nah, natura! Si clar nu as fi avut bani de silicoane. Ca profesie, as fi fost tot invatatoare, ca asta ar fi fost profilul oferit de educatia din liceu, ultima scoala absolvita. Parintii mei ar fi avut inima rupta, pentru ca i-as fi facut de rasul targului. El ar fi fost acelasi vagabond, doar cu preocupari putin upgradate: jocuri de noroc, baute cu amicii in bucatarie la miezul noptii, atunci cand ar fi fost acasa, sau saptamani intregi cand el ar fi lipsit, datorita meseriei de sofer pe TIR. Batai, scandaluri, multe lacrimi. Si doi copii, amandoi baieti. Care ar fi considerat ca tati e cel mai cool om de pe pamant, iar eu sunt vrajitoarea cea rea, pentru ca as fi incercat sa fac oameni din ei.

As fi devenit apatica, frivola, indobitocita, o scorpie care nu ar fi putut sa vorbeasca cu sotul ei decat prin tipete si crize de nervi. Banii ar fi fost o discutie eterna, mai bine zis lipsa lor. Iar copii ar fi urmat cel mai probabil exemplul tatalui, datorita lipsei de posibilitati si a exemplului din familie. El ar fi ajuns la inchisoare. Eu as fi devenit o alcoolica, blestemandu-mi restul de zile ramase.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s