Ce-ar fi fost daca… (ep 5)-„Clatita” – the Rocker

axl

Povestea:

Intr-o seara calda de toamna, in primul an de liceu, frecam menta pe balconul de la etajul doi al caminului de fete, cu colega de camera si prietena mea, Nico. Era dupa ora de inchidere a caminului. Caminul se incuia cu lacat in fiecare seara la ora 8. Nu ca asta m-ar fi impiedicat vreodata sa evadez la discoteca, dar asta e alta poveste. Fumam o tigara, pentru ca m-am apucat de fumat inca din prima zi in care am fost lasata de parinti la camin.

Mama mi-a dat doua sfaturi inainte sa plece acasa, lacrimand ca i-a zburat puiul din cuib: „Sa nu iesi in oras seara!” si „Sa nu fumezi!”. Imediat dupa plecarea parintilor, primul lucru pe care l-au facut colegele mele de camera, Alina si Nico, a fost sa ma ia la o plimbare pana la prima toneta si sa cumpere tigari  – la bucata. Al doilea lucru a fost sa ma convinga sa trag si eu un fum- doua. Acum stiu ca au facut asta pentru ca ele fumau si au vrut sa ma „compromita” si pe mine, ca sa nu le parasc la parinti. Atunci insa mi s-a parut cool. Iar cu iesitul in oras, am incalcat si acea regula, chiar din prima saptamana.

Revenind la poveste, fumam si urmaream un „concert” live care se desfasura chiar sub balcon, pe banca din fata caminului. Erau doi baieti, pletosi, blugi rupti, geci de piele, plete, genul de baieti despre care te avertizau parintii sa te feresti. Erau cu cateva fete, nu mai stiu cate, ca nu ele mi-au atras atentia. Era o gasca de rockeri, se distrau, cantand la chitara si cu vocea „My girl”- Nirvana. Unul dintre cei doi baieti, era blond, cu plete lungi, inalt, copia fidela a lui Axl Rose, in tinerete. Statea cocotat pe spatarul bancii, cu chitara in brate si canta cu atata pasiune, incat nu am mai vazut nimic altceva in fata ochilor. M-a cucerit instant, avea un magnetism incendiar. Cand a ridicat privirea si ne-a vazut, ne-a zambit si ne-a cerut 1000 de lei, in banii vechi, sa aiba de o tigara. Noi am inceput sa chicotim ca niste apucate si am fugit in camera sa ne scotocim de bani.I-am aruncat banii pe geam si ne-a multumit frumos, oferindu-ne un zambet irezistibil, iar noi iar am chicotit ca doua tampite. Eram amandoua vrajite.

In zilele urmatoare am aflat ca cei doi baieti erau in acelasi liceu cu noi, intr-a doispea. Toata lumea ii cunostea dupa porecle: Clatita si Gogoasa. Blondul meu era Clatita. Poreclele le capatasera de la un chef unde se apucasera de gatit si impresionasera asistenta cu minunatele preparate. Diriga lor ii poreclise Tusea si Junghiul, datorita problemelor pe care i le cauzau. Faceau parte din gasca de rockeri a liceului, ei fiind liderii in jurul carora gravitau o gramada de fete. Nici nu era greu ca baiat sa ai succes intr-un liceu pedagogic, erau poate 20-30 de baieti in tot liceul. Dar ei chiar aveau cu ce.

Clatita este cel care mi-a deschis gustul pentru muzica rock, pentru cantatul la chitara si pentru tigarile Lucky Strike. Asta mi-a oferit. Dar… avea iubita. Si nu orice iubita, ci un VIP in liceu la noi, fiica unuia din profesorii de muzica. Dar eu eram mica, si naiva si speram ca o sa il cuceresc.

Era o traditie ca liceul pedagogic sa organizeze seri de discoteca cu liceul militar sau cu seminarul. Facea sens, noi eram multe fete, ei numai baieti. Prima seara in care am luat si eu parte la asa ceva, s-a terminat cu mine inapoi in camera de camin, plangand de parca mi-a murit cineva, pentru ca l-am vazut pe Clatita, dansandu-si iubita si sarutand-o cu foc pe melodia lui Guns’n Roses: „Don’t cry”. Ironic…

Curand dupa asta, s-a organizat Balul Bobocilor si o colega de clasa participa la Miss. Nu mai tin minte cum a fost si de ce a vrut sa fiu si eu cu ea, cand s-a hotarat ca la proba de talent o sa cante melodia lui Celine Dion – „Think Twice”. Si vroia sa fie acompaniata de Clatita la chitara. Probabil avea si ea emotii sa se duca singura la el. Cand ne-am dus amandoua la el si am vorbit cu el prima data, am crezut ca am murit si am ajuns in rai. Si au urmat multe zile de repetitii, in care eu eram „wing man”, ma rog.. „girl” pentru Dalia. Si acum imi aduc aminte cat de fericita eram doar sa fiu acolo, prezenta, sa il privesc cantand, cu capul plecat, concentrat, cu parul cazandu-i peste ochii incredibil de albastri, imbratisand chitara ca pe o iubita. Eram mandra de nu se poate, intrasem in gasca rockerilor.

Acum privind in urma, imi vine sa rad, eram patetica, dar pe vremea aceea, el m-a transformat dintr-o pustoaica naiva si cuminte, intr-o rebela. Doar pentru ca mi-a trecut prin viata. Nu a facut nimic altceva, decat sa traverseze prin viata mea. Atat.

Nu s-a intamplat nimic mai departe…El a continuat sa ramana cu iubita lui, eu am suspinat dupa el o vreme..Am invatat sa cant la chitara si am devenit o rebela, cu geaca de piele, cu raiati si bocanci pe timp de vara, cu pletele cazandu-mi peste ochi in timp ce ma aplecam asupra chitarii. Mergeam cu gasca in Gradina Botanica si cantam, povesteam, radeam, visam cu totii atat de frumos…Si am frant si eu alte inimi si la randul meu, mai tarziu, am inspirat alti baieti sa se apuce sa cante la chitara. Pentru ca le-am traversat prin viata. La finalul acelui an scolar, el a terminat liceul si a plecat. Eu oricum, intre timp ma indragostisem de Marius…Viata a mers mai departe…Pentru mine in ritm de rock de atunci.

Ce-ar fi fost daca:

Daca Clatita si-ar fi dat seama ca exist, in primul rand, apoi daca ne-am fi iubit si am fi ramas impreuna…imi imaginez o viata boema, cu concerte underground in pub-uri obscure, la subsol. Am fi cantat impreuna Nirvana si Janis Joplin si am fi trait clipa, fara sa ne pese ce se intampla maine. Am fi fost in continuare niste copii mari, cu gasca de rockeri dupa noi, nopti pierdute si un vartej de trairi si emotii. Ma indoiesc ca am fi ramas invatatori, si am fi trait probabil din cantari, de pe o zi pe alta. Nu ne-am fi maturizat niciodata. Nu am fi avut copii, pentru ca am fi fost noi inca doi copii, hippies pierduti in timp….