Ce-ar fi fost daca (ep 6) – Bogdan – „The Principal’s Son”

d64755eead71b26c_Picture_5.png

Povestea:

Dupa episodul cu Primul Sarut, nu pot sa spun ca al Doilea m-a dat pe spate. Dar a fost putin mai bine, cred ca ma obisnuisem cu ideea ca sarutul e ceva „overrated” si trebuia sa fie facut atunci cand ai o legatura cu un baiat. Eram deja indragostita de Marius pana peste urechi, dar cum el nu imi dadea nici o atentie, eu incercam sa imi vad de viata. Si una din incercari a fost Bogdan – baiatul Directorului adjunct din liceu. Fiind liceu pedagogic, baietii erau „rara avis” pe acolo, asa ca era bataie mare pe ei. Cam fiecare clasa avea doar 3-4 baieti, din totalul de 30 de elevi. O clasa vecina era binecuvantata cu patru baieti, unul si unul. Bine, unul din ei a fost declarat cel mai urat baiat din liceu, dar ceilalti trei erau foarte curtati. Mie nu imi trebuia niciunul, fiind cu ochii pe Marius mereu, dar intamplarea a facut ca unul din acei baieti sa imi iasa in cale si, din plictiseala, lipsa de ocupatie, am zis ca incercarea moarte n-are. Intr-o zi, doi din ei ne-au facut o vizita la camin, mie si uneia din cele  doua colege de camera. Unul din baieti era amorezat de colega mea si celalalt a venit ca „wing man”. Si cum eu m-am nimerit „wing woman” doar pentru ca am fost acolo, aripile si-au facut si ele de lucru, cat timp astia nazdravani se mozoleau cu foc.

Cealalta aripa era Bogdan. Baiat de oras, finut, educat, cu bani, crescut in puf si culturalizat. Nu mai stiu daca si ce am vorbit, dar la un moment dat am inceput si noi sa ne mozolim. Si da, chiar a fost o mozoleala, pentru ca el avea o gura prea mare fata de a mea, niste buze groase, si eu m-am simtit la propriu supta si linsa pe toata fata. Tin minte si acum ca am avut limba rupta o buna bucata de vreme dupa asta….

Dupa Marea Mozoleala, colega de camera si amicul au devenit un cuplu oficial. Eu si Bogdan, am incercat acelasi lucru, numai ca au intervenit forte externe de gen feminin in ecuatie si s-a dus totul pe Apa Sambetei. Colegele lui de clasa si culmea! Diriga’ lui i-au spus ca nu sunt de nasul lui si ca nu trebuie sa se coboare la nivelul meu. Acelasi lucru l-a patit si Alina, colega de camera. Nu stiu cat a suferit ea dupa treaba asta, dar pe mine m-a cam durut in cot, sincer. Eram mai mult amuzata de situatie, ca Bogdan disparuse din peisaj si cand ma vedea fugea in directia opusa, de teama sa nu il vada cu mine toate acele Blair Waldorfs.

Viata si-a urmat cursul, eu mi-am vazut de treaba si de sentimentele mele neimpartasite pentru Marius in continuare. Bogdan a ramas pentru mine ceea ce a fost mereu…un popas scurt, ca o oprire la benzinarie pentru a face plinul, la drum lung.

Dar destinul e foarte amuzant uneori…Un an- sau doi mai tarziu, am mers intr-o excursie cu mai multe clase din liceu. Intr-una din seri, am dormit la caminul unui liceu, si normal ca noi nu aveam somn, am asteptat sa adoarma profesorii si ne-am adunat intr-o camera, cu chef de vorba si de hlizeala. Intamplarea face ca adunarea s-a tinut tocmai in camera acelor colege fitoase ale lui Bogdan, care intre timp, intorsesera cumva foaia. M-am trezit cu ele ca m-au obligat sa ies pe geam (eram la parter) si sa ma duc sa ii bag mintile in cap lui Bogdan, care se imbatase si plecase de nebun. Am iesit dupa el, l-am gasit plangand pe o banca si dupa ceva eforturi de a intelege bolboroseala lui, am inteles ce il supara: era indragostit de mine si imi cerea scuze pentru cum s-a comportat. Mi-a destainut ca a fost slab si s-a lasat influentat de gura lumii. Si daca as putea sa ii dau o a doua sansa…

L-am tinut in brate, i-am explicat ca inteleg ceea ce simte, pentru ca din pacate simt si eu acelasi lucru pentru alt baiat, care nu imi va da atentie vreodata. Ca nu pot sa ii dau o sansa, pentru ca nu ar fi reala, nu ar putea vreodata sa ma faca sa il uit pe cel pe care il iubesc si nu ar fi corect fata de el. Intr-un final s-a linistit.

Ne-am intors in camera, exact la timp, pentru ca Diriga lor se trezise si plecase in patrulare. El si ceilalti baieti care erau acolo s-au bagat sub pat, eu sub patura in patul Elenei, una din colegele lui. Cand a intrat in camera Nazista, pe baieti nu i-a dibuit sub pat, dar a vazut ca era cineva sub patura si a intrebat, cu vocea intretaiata: „Cine e sub patura, Elena?” ii era si ei frica sa afle raspunsul. Dar s-a calmat instant, cand Elena mi-a dezvaluit identitatea, dand a o parte patura de pe mine. A fost o noapte amuzanta.

Am ramas cu totii prieteni dupa asta, pana si colegele lui au inceput sa ma agreeze. Probabil facuse el armata cu ele sa ma lase in pace. Putin cam tarziu si-a dat seama ca e barbat.

Povestea s-a incheiat asa, am ramas colegi si amici, dar fara resentimente. Ultima data cand am vorbit cu el a fost la BAC, cand ma ruga sa ii suflu la un subiect. El a luat nota mai mare decat mine, desi nu i-am suflat nimic. Doar era baiatul Directorului Adjunct.

Ce-ar fi fost daca:

Daca in acea seara i-as fi zis „Da!” si daca am fi ramas impreuna, as fi intrat in gasca privilegiatilor liceului. As fi terminat liceul cu note maxime, chiar daca nu as fi invatat pentru asta si as fi primit un post privilegiat, la oras. Am fi fost un cuplu de profesori stimati in oras, datorita numelui lui. As fi facut parte din clasa superioara a unui oras mediu. Probabil nu ar fi fost foarte rau…Doar ca nu am simtit nimic pentru el, asa ca probabil in timp, as fi devenit frustrata si as fi fugit cu postasul…sau ma rog…singura… 🙂

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s